Activitatea medicală organizată în folosul armatei datează în zona Olteniei din august 1831, când este dat în folosinţă primul „lazaret” din Craiova, cu o capacitate de 20 paturi, funcţionând pe rând în mai multe clădiri puse la dispoziţie de autorităţile vremii. Aşezământul spitalicesc militar craiovean a dăinuit sub conducerea unor medici ca Mihai Vilag, Carol Vasarhely, Tadeus Navarra, numărul de paturi atingând chiar cifra de 200 paturi imediat după revoluţia din 1848.

Din anul 1864, în urma unei noi legi de reorganizare a armatei, spitalul militar craiovean devine spital de divizie, comandant fiind numit med. pr. cl. II-a N. Caligaris (1826-1875).În Războiul pentru cucerirea independenţei de stat din 1877-1878, în luptele de la sud de Dunăre, personalul Spitalului ostăşesc din Craiova a participat în mod efectiv. Astfel, Divizia 1-a Craiova a fost asigurată de o ”ambulanţă” formată din medicul şef, 9 medici şi chirurgi, doi farmacişti, un ofiţer de administraţie şi 80 oameni din compania sanitară.

În anul 1880 capacitatea spitalului militar era de 80 paturi. Deoarece spaţiile în care funcţiona erau disparate şi improprii, Ministerul de Război cumpără terenul pe care se află şi azi amplasat spitalul, începându-se construcţia pavilioanelor, după model englezesc.

În anul 1883, diviziile teritoriale se transformă în Corpuri de Armată, iar spitalele militare de reşedinţă iau titulatura de Spitale de Corp de Armată. Primul comandant al Spitalului de Corp de Armată Craiova a fost medic de divizie Ion Vercescu. Spitalul craiovean coordona şi activitatea spitalelor divizionare din Turnu Severin, Slatina şi Piteşti.

În perioada 1885-1889 sunt date în folosinţă pavilionul chirurgical, pavilionul medical, pavilionul pentru dermato-sifilitici şi pavilionul contagioşi, spitalul ajungând la 200 paturi. Din 1897 există un laborator de chimie, căruia i se alătură în 1906 serviciul de radiologie iar din 1911 un serviciu de bacteriologie.

În primul război mondial spitalul a fost evacuat la Galaţi, Botoşani, Tg. Frumos şi Bacău revenind pe amplasamentul din Craiova în 1919. Pe timpul ocupaţiei germane, în locaţia sa, au fost instalate magazii pentru materiale.

Spitalul Militar Craiova (titulatură pe care o poartă în toate documentele oficiale începând din 1927) a funcţionat ca spital de categoria I, cu servicii de boli interne, chirurgie, oftalmologie, dermatologie, contagioase, radiologie şi laborator.

În 1929 ia fiinţă un serviciu dentistic, iar în anii 1930-1931 vin în spital primii subofiţeri droghişti. Farmacia spitalului deservea şi trupele din garnizoana Craiova. Tot pe lângă spital erau ataşate farmacia Diviziei I şi Compania I sanitară.

În timpul celui de al doilea război mondial, Spitalul Militar din Craiova a funcţionat în actualul local, ca spital de zonă interioară nr. 224, cu 350 paturi, având două anexe: una la Spitalul Filantropia şi alta la Spitalul Preda. În primăvara anului 1944 a fost bombardat şi mutat în cazarma ”Alion”, unde a funcţionat până în anul 1945.

După război spitalul a funcţionat cu 300 paturi, având secţiile chirurgie, boli interne, boli contagioase şi ftiziologie, ORL, oftalmologie, dermato-venerice, neuropsihiatrie, farmacie, laborator, stomatologie, triaj, radiologie.

Începând din 1950 devine organ de dotare şi asigurare materială pe linie medicală, expertiză, îndrumare şi control pe linie profesională la unităţile teritorializate.

În perioada 1956 - 1987, pe lângă Spitalul Militar Craiova a funcţionat şcoala de gradaţi sanitari. Din anul 1971 în spital funcţionează un compartiment de anestezie-reanimare, devenit în anul 1995 secţie ATI, iar în anul 1973 se înfiinţează Dispensarul policlinic al spitalului şi Dispensarul policlinic Caracal, tot în subordinea spitalului.

În Revoluţia din decembrie 1989 spre spital s-au tras focuri de armă, rezultând răniţi şi distrugeri de bunuri în special la secţiile chirurgie şi ATI.

În anul 1991 sunt date în funcţiune punctul de transformare a energiei electrice, staţia de apă, punctul de control şi în 1996 un pavilion destinat comenzii şi administraţiei spitalului, policlinicii, stomatologiei, farmaciei, radiologiei, clubului spitalului.

În perioada 1998-2012, au loc lucrări ample de reparaţii şi modernizare la majoritatea clădirilor vechi ale spitalului,.

Prin ordinul ministrului Apărării Naţionale nr. MS 149 din 14.09.2001 spitalul primeşte titulatura de Spital Militar de Urgenţă „Dr. Ştefan Odobleja” Craiova având în subordine Ambulatoriul Spitalului şi Centrul de Sănătate Militar Caracal.

În perioada 2000 - 2001, prin grija Direcţiei Medicale, are loc dotarea în toate secţiile spitalului cu instrumentar şi aparatură medicală moderne şi a fost pus în funcţiune tomograful computerizat.

Colaborarea cu Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova a condus la semnarea unui protocol reînnoit permanent din anul 1999 până în prezent.

Prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M71 din 28.04.2005 spitalul ia titulatura de Spitalul Clinic de Urgenţă Militar „Dr. Ştefan Odobleja” Craiova.

În anul 2006 se dă în folosinţă un pavilion nou, demisolul fiind atribuit Compartimentului de Primire Urgenţe şi Serviciului de statistică şi registratură medicală, parterul secţiei oftalmologie şi etajul secţiei O.R.L.